Petitul si casatoria in Transilvania

Indiferent de cat de moderni dorim sa parem, nu avem puterea sa negam originalitatea si frumusetea traditiilor si obiceiurilor romanesti. Mai toate obiceiurile si traditiile apreciate in tara noastra sunt cele legate de casatorie. Acestea sunt apreciate foarte mult si de catre strainii care viziteaza tara noastra. Fiecare zona a tarii are specificul ei in materie de traditii, diferentiindu-se uneori atat de mult incat ati crede ca nu sunteti in aceeasi tara. Transilvania reprezinta o regiune remarcabila din acest punct de vedere, avand un repertoriu foarte bogat si variat de traditii de casatorie. Putem sa vorbim de oricare dintre etapele nuntilor, de la cele premergatoare precum petitul, la ritualurile de dupa ceremonia religioasa.

Traditia petitului
Acest frumos obicei care se mai intalneste si sub numele de starosie sau petitura se desfasoara intr-un mod aleator, neexistand o regula stricta care trebuie sa fie urmata pentru a se duce la bun sfarsit petitul. De obicei tinerii cu mai mult curaj merg singuri pentru a o peti pe viitoarea lor sotie, dar, in general, mirele se insoteste de parinti, de prieteni sau de nasi. In trecut era o regula stricta care cerea ca mirele sa fie insotit de parinti in cazul in care era convins ca fata ii place. Daca acesta nu era sigur, inainte erau trimisi petitorii, iar cel mai adesea o femeie cu putere mare de convingere, care stapanea foarte bine arta negocierii in acest caz. La aceasta formula se mai putea alatura un vecin, o ruda sau viitorul nas, dar nu era obligatoriu acest lucru. Fata de celelalte zone ale tarii, in Transilvania exista un asa numit staroste care reprezinta o persoana mai in varsta, dar care are datoria sa il prezinte pe mire familiei si fetei si sa ii faca o mica descriere atat lui, cat si casei acestuia. Sub forma actuala, petitul reprezinta un soi de cerere si o targuiala, fiind un eveniment marcat si initiat printr-un praznic la casa miresei in prezenta parintilor ambilor tineri. Obiceiul cere ca cei doi tineri sa manance placinta incretita si lapte dulce din aceeasi farfurie. Momentul petitului era si sansa pentru fixarea zilei in care avea loc logodna si nunta, dar asta numai in cazul in care ambele familii erau de acord cu viitoarea casatorie a tinerilor. Pe langa stabilirea acestei zile se mai faceau si intelegeri cu privire la zestrea pe care o primea fata atunci cand pleca spre casa mirelui. In judetul alba se intalneste obiceiul conform caruia parintii fetei trebuie sa faca o vizita mirelui pentru a vedea exact unde urmeaza sa locuiasca fata lor, si pentru a vedea ce avere are familia mirelui. Lucrurile de mai sus se petrec numai in cazurile fericite, adica in cazurile in care fata este de acord cu casatoria. In cazul in care aceasta nu este de acord cu casatoria, fata isi justifica refuzul prin diferite motive (averea prea insuficienta sau varsta frageda). In mai toate satele din Transilvania, zestrea reprezenta o reflectare a statutului social, astfel ca fetele sau baietii care aveau zestre se casatoreau mai repede, iar cei care aveau zestre foarte putina sau deloc, riscau sa ramana necasatoriti. Acordul cu privire la zestre putea sa fie scris sau verbal, dar intotdeauna existand martori.

Pregatirea casatoriei
La fel ca in toate zonele tarii se respectau cativa pasi importanti, si anume: se invitau la nunta toate persoanele din sat, se alegeau cavalerii de onoare si domnisoarele de onoare, se alegeau nasii si se organiza evenimentul in sine. Chemarea oaspetilor la nunta era uneori o procesiune destul de importanta, la aceasta luand parte intregul alai nuptial. Cu o luna inainte de nunta, cei doi miri, cavalerii de onoare si domnisoarele de onoare mergeau sa cheme invitatii cu tuica, cu vin si cu colac, primind in schimb linguri sau oua din partea invitatilor in semn de confirmare pentru venirea la nunta.

Steagul de casatorie
Aceasta traditie presupunea ca un steag sa fie impodobit inainte de nunta cu aproximativ o saptamana, dar in multe cazuri acesta era realizat in ziua precedenta zilei in care se organiza nunta, in acest fel acest ritual luand forma unei fascinante petreceri traditionale in ajunul casatoriei. Dupa impodobirea steagului, mirii, domnisoarele de onoare si flacaii dansau "Sarantau" in jurul acestuia. Uneori nu era omisa nici ultima petrecere de fata singura a viitoarei mirese, petrecere facuta in cinstea faptului ca aceasta devenea femeie in toata regula.

Mirele era barbierit in mod simbolic cu o sapa sau cu o coasa, apoi era ridicat de flacai cu scaunul de trei ori. Un ritual de disimulare magica avea loc in acelasi moment, mirelui prezentandu-i-se trei false mirese, acest obicei avand scopul de a indeparta ispitele si greutatile care puteau ameninta destinul familiei.

Spectacolul casatoriei
Prin traditiile si obiceiurile de care este insotita, casatoria se transpune intr-un spectacol fastuos. Asa cum se numeste si obiceiul, "colacul miresei" reprezinta o impletitura in 3 coarde, avand o spartura in centru si fiind impodobit cu panglici colorate. Acest colac era facut din lapte, faina de grau, miere de albine, unt, iar pe exterior era uns cu ou si era presarat cu stafide sau mac. Mireasa avea obligatia sa mearga cu el pe maini pana la mire. Pa langa acest obicei mai exista un altul care presupunea pregatirea unor colaci speciali, grei de 6-7 kg, facuti pentru nasi. Acestia erau asezati pe capul mirilor in momentul cununiei religioase. Ospatul in cinstea casatoriei se organiza duminica, la casa mirelui, acest ospat fiind numit si masa mare. Obiceiurile faceau ca mirii sa ocupe locuri in capatul mesei, nasii de o parte si de alta a lor, iar parintii si rudele apropiate in imediata apropiere a acestora. Spre finalul ospatului, traditionalul dans al gainii se facea asteptat, soacra sau o alta participanta la nunta aducea  o gaina mare si frumos rumenita, care era oferita nasului, acesta oferind o suma de bani in schimbul ei. Noaptea, in jurul orei 12 se striga darul de catre unul dintre vornici sau chiar de catre nas.
Asa cum spunea traditia, parintii mirelui trebuiau sa spuna diferite urari in versuri in momentul plecarii de la petrecere.

Articol realizat de Costi AFR si sustinut de Radu Leca, drepturi de autor Burlesque-Events.ro
sus