Obiceiuri de nunta in Banat, Moldova, Muntenia si Dobrogea


In prezent sunt zone in care nu se mai respecta in totalitate obiceiurile de nunta, dar acestea merita sa fie cel putin cunoscute de romani, pentru ca acestia sa stie cum se desfasura o nunta din trecut. Chiar daca astazi exista foarte multi miri care aleg sa ignore traditiile locale de nunta, sau sa le combine pentru a avea o nunta oarecum unica, in trecut obiceiurile erau la o foarte mare cinste si erau pastrate astfel incat faceau deliciul unui eveniment atat de important in viata unei persoane.

Obiceiuri de nunta in Banat
In aceasta regiune, casatoria reprezenta cel mai spectaculos si important obicei, la acesta luand parte cu o bucurie mare foarte multe persoane din comunitatea locala, de la mic la mare. Unul dintre momentele importante ale unei nunti il reprezinta chemarea persoanelor din comunitate la nunta. Aceasta chemare se facea de catre cavalerii de onoare, numiti si "givari" in aceasta regiune. Cavalerii de onoare cutreierau satul in lung si-n lat, invitand toti oamenii la ceremonia nuntii, oferindu-le o sticla de rachiu din care sa bea in semn de confirmare pentru participarea la eveniment. Intre acest moment si ziua nuntii, cei invitati trebuiau sa astepte inca doua zile pentru ca toate pregatirile sa fie bine puse la punct, iar datinile sa fie si ele puse in practica.

Inaintea ceremoniei de casatorie, mirele mergea la parintii miresei pentru a o cere, iar acolo i se aducea mai itai o femeie in varsta din sat, mai apoi o fetita, iar dupa aceasta isi facea aparitia mireasa lui. Atunci cand mirii se aflau in biserica, mireasa trebuia sa arunce pe jos cu boabe de mac in cazul in care nu vroia sa aiba copii in perioada imediata casatoriei. Acelasi obicei spune ca numarul boabelor aruncate este acelasi cu numarul anilor care treceau pana cand familia avea primul copil. La fel ca in toate zonele tarii, ceremonia crestina a nuntii era urmata de ospatul la care participau toti nuntasii. Inca de la inceputul petrecerii in cinstea nuntii, invitatii puneau la bataie diferite sume de bani. In cea de-a doua zi dupa nunta, mirii mergeau la o fantana care se afla la o rascruce de drumuri, scotand o galeata de apa si apoi turnand oamenilor sa se spele pe maini. Pentru acest obicei erau oferiti in schimb bani. in aceeasi zi, mirii merg la nasi acasa pentru a le oferi un cadou in semn de multumire si de apreciere.

Obiceiuri de nunta in Moldova
La fel ca si in Banat, in Moldova se practica chemarea la nunta a cetatenilor din localitate, acest lucru fiind facut de miri, de vornici, dar si de socrii. Acestia treceau pe la fiecare satean in parte, avand la ei o sticla de vin si una de tuica. Oarecum similare cu traditiile din Muntenia, obiceiurile din Moldova se practicau cu o mare atentie, astfel ca obiceiul jucatului gainii sau cel al impodobitului bradului erau nelipsite de la nuntile facute in zonele rurale. O alta traditie specifica Moldovei o reprezinta numarul de nasi. In prezent, mai toate perechile de miri isi aleg o singura pereche de nasi, dar in trecut, in Moldova erau cupluri de miri care isi alegeau chiar si cate 20 perechi de nasi, acest lucru fiind influentat de pozitia lor sociala. Nasii erau responsabili cu achizitionarea tuturor accesoriilor, si anume: voalul miresei, floarea mirelui, lumanarile de nunta, florile pentru nuntasi si multe altele. Obiceiul dusului la apa cu mireasa este unul specific Moldovei. Mireasa ducea o galeata impodobita cu busuioc la cea mai apropiata fantana sau la cel mai apropiat izvor, unde o umplea, iar apoi, cu busuiocul inmuia in galeata si stropea nuntasii facand semnul crucii. Traditia spunea ca fetele care erau stropite in acel moment se casatoreau mai repede.

Obiceiuri de nunta in Muntenia
Ca in mai toate regiunile tarii, si in Muntenia s-a pastrat mult timp si obiceiul bradului impodobit, astfel ca in seara dinaintea nuntii, mirele impreuna cu prietenii acestuia impodobeau bradul cu hartie, clopotei, panglici, fructe, iar in varf asezau o sticla de tuica sau un cozonac. Tot timpul in fruntea alaiului de nunta se afla bradul, acest fiind purtat de un bradas care era ales de mire. In unele zone din tara, bradasul se mai numeste si „baiatul cu bradul”. Dupa casatorie, bradul ramanea la poarta tinerilor casatoriti, semn ca acolo locuia un cuplu tanar. Bradul nu era dat jos pana cand acesta nu era complet uscat. Colacii joaca un alt rol important in cursul unei casatorii. Acesita insotesc mireasa, dar si bradul. Inaintea vestitei hore a miresei, nasa rupea un colac deasupra capului miresei. Dupa aceast moment, nuntasii impreuna cu mirii mergeau catre biserica. Un alt obicei care s-a pastrat in Muntenia il reprezinta jucatul gainii, acesta fiind intalnit si in prezent in zonele de sat. Conform acestui obicei, o femeie care participa la nunta, fie ea bucatareasa sau invitata, trebuia sa danseze cu o gaina in fata nasilor, acestia negociind pretul gainii. De multe ori se intampla ca nasul sa incerce sa fure gaina, aceasta urmand sa fie gatita de soacra mica.

O alta practica a locului este legatoarea, traditie care facea trecerea miresei de la stadiul de fecioara la stadiul de sotie. Acesteia i se lua voalul si i se punea pe cap un batic. Voalul era dat mai departe unei fete necasatorite, care de asemenea prindea si buchetul aruncat chiar inainte de catre mireasa. Dintre superstitiile sonei, amintesc faptul ca una dintre ele spunea ca mireasa trebuia sa isi scrie pe talpa unui pantof numele tuturor fetelor nemaritate care participau la nunta, iar daca unul dintre aceste nume ramanea nesters, acea fata urma sa se casatoreasca prima.

Obiceiuri de nunta in Dobrogea
Multe dintre obiceiurile din tara variaza, astfel ca in Dobrogea, de-a lungul timpului au fost imprumutate si din traditiile tataresti sa uturcesti. In aceasta zona nunta incepea joia si se termina tocmai duminica, iar in modul clar al obiceiurilor vechi, mirii se vedeau abia dupa trei zile de la inceperea festivitatilor. La nuntile dobrogenilor participau mai toti membrii comunitatii, fie ca erau ei sau nu invitati.

O superstitie care isi are radacinile in Dobrogea spune ca mirele trebuie sa se aseze pe rochia miresei pentru a avea o sotie supusa si ascultatoare. Acest lucru se intampla atunci cand mirii se afla in biserica.


Articol realizat de Costi AFR si sustinut de Radu Leca, drepturi de autor Burlesque-Events.ro