Nunta si Botezul, in aceeasi zi


Botezul si Nunta, in aceeasi zi?
Motivele din care se casatoresc oamenii sunt multiple, dar printre acestea se regasesc motive juridice, motive sociale, motive emotionale, motive economice si motive spirituale sau religioase. Aceste motive ar putea contine nuntile aranjate, asa cum se practica in unele zone ale lumii. Pe langa nuntile aranjate, aceste motive includ obligatiile de familie, protectia juridica a copiilor, initierea juridica a unei unitati familiale cu caracter nuclear (formand un nucleu).

De obicei, casatoria este recunoscuta de catre stat si de catre o autoritate religioasa sau chiar de ambele autoritati. Adesea aceasta uniune este privita ca pe un contract. Istoric vorbind, casatoria a luat forma initiala a unei casatorii religioase, acest procedeu fiind insotit de fel si fel de ritualuri si de elemente festive ca nunta, diferind in functie de cultura sau de pozitia in ierarhia sociala a tinerilor miri. In tara noastra, casatoria religioasa poarta si numele de cununie, in general aceasta incheindu-se in fata unui preot.

In ultima perioada s-a infiintat o adevarat "traditie" in randul celebritatilor si nu numai al lor, prin oficierea celeor doua taine in aceeasi zi, Taina Botezului si Taina Cununiei. In alte cuvinte, un numar din ce in ce mai mare de tineri  aleg sa se casatoreasca  religios abia dupa ce dau nastere copiilor. Uneori acestia asteapta ca proprii copii sa ajunga la varsta la care trebuie botezati, pentru a putea face cele doua petreceri intr-o singura zi. Pentru batranii si bunicii nostri, celebrarea celor doua evenimente intr-unul singur nu este de conceput,  astfel ca ei nu sunt de acord cu asa ceva, iar uneori refuza sa participe la eveniment din cauza faptului ca nu este organizat conform traditiei. Realitatea ne demonstreaza ca generalizarea acestor obiceiuri ce se doreste a fi un semn de "emancipare" si evolutie a societatii, poarta totodata povara unei lumi si a unei vieti din ce in ce mai secularizate, din ce in ce mai mult instrainata si indepartata de Dumnezeu si de totalitatea valorilor crestine.
Aflandu-se sub asaltul pacatelor si al patimilor, Taina Sfanta a Casatoriei este supusa unui dureros si amplu proces de relativizare a culturilor. Ideea potrivit careia dragostea nu este intemeiata pe un document si nici pe primirea si acceptarea binecuvantarii lui Dumnezeu,  aspectul specific al perspectivei "moderniste" isi are aportul sau negativ asupra intregului proces in care iubirea, dragostea si comuniunea sunt de-a dreptul relativizate.

Casatoria a doi tineri este obligatoriu sa fie centrata pe slujba din biserica, aceasta reprezentand un eveniment destul de complex. Uneori, atentia noastra este concentrata pe unele chestiuni secundare si nu pe cele principale, asa cum este firesc. Este posibil sa se intample ca cei doi viitori miri care solicita Taina cununiei sa poata considera slujba ca fiind doar o etapa, poate chiar una neinsemnata, un simplu obicei sau o conformare a lor cu vointa parintilor sau a rudelor mai batrane.
Fiindca asa cum trupul are nevoie de o inima pentru a fi pulsata viata in el, asa si casatoria dintre doi tineri are nevoie de o inima spirituala, aceasta fiind simbolizata de Taina cununiei. Uneori, obiceiurile si traditiile populare impuse de anumite persoane care considera ca stiu totul, fac in asa fel incat sa aiba loc o casatorie asa cum trebuie sa fie o casatorie bazata pe religie, bunastare, intelegere si pe cultura locala.

Perioadele traite in timpurile de acum, unele dintre cele mai ostile cu privire la infiintarea unei familii, au un accent negativ asupra acestui eveniment care este firesc sa se intample in viata fiecarui om.

Pot spune ca vina ne apartine si noua, in mod special, in totalitate deoarece ne lipseste credinta si dimensiunea duhovniceasca pe care trebuie sa o avem asupra unei relatii. Multi tineri nu mai cred ca dragostea adevarata trece peste orice piedica  asa cum batranii ne-au aratat in repetate randuri. In aceste momente uitam exact ceea ce ne reaminteste Biserica,  si nu numai ne readuce aminte, ci ne si deschide catre o iubire intru Hristos.
Tot mai multi tineri sunt biruiti acum de temerile de toate felurile, pentru ca ei si-au faurit relatia lor de dragoste ca fiind un univers inchis, fara noi orizonturi spre intemeierea sfintelor taine.

Daca perspectiva relatiei personale cu Dumnezeu lipseste dintr-un cuplu in care nu este traita prezenta sa, lucratoare si discreta, acest cuplu va fi tentat sa amane de foarte multe ori timpul asumarii responsabilitatilor pe care le implica viata de familie.
Faptul purtarii de grija a lui Dumnezeu, nasterea de prunci este reprezentarea unei chemari spre o viata mai inalta din punctul de vedere al credintei, aceasta fiind adresata de El tuturor cuplurilor care traiesc in concubinaj.

De multe ori, in luarea acestor decizii contribuie si gandirea mercantila si pragmatica specifica societatii de consum, in domeniul careia ceea ce primeaza este reprezentat de profit, si nu este necesar sa ne mai raportam duhovniceste la Tainele Sfinte ale Bisericii, ci trebuie sa ne raportam la termenii economici, incercand sa gasim o cale pentru reducerea cheltuielilor.

Foarte multe cupluri sustin ca au hotarat sa aleaga aceasta solutie din necesitate, fiindca  vremurile in care traim sunt destul de grele si costurile unei nunti si cele ale unui botez celebrate separat, nu multe persoane le pot suporta. Prin unirea celor doua evenimente, celebrarea in sine urmareste reducerea cheltuielilor, astfel ca, la final acestea sunt vizibil reduse.

Din perceptia  fiecarui tanar care hotaraste sa uneasca cele doua evenimente, treptat se va pierde si ultima farama de constientizare ca  in Biserica Ortodoxa, unirea acestor doua taine nu este tocmai recomandata.

Nu intamplator, in Biserica Ortodoxa se gasesc randuite  aceste Sfinte Taine fiind separate,  fiecare dintre ele avand insemnatatea sa fundamentala pe calea catre binecuvantarea familiei. Daca in aceste cazuri Biserica accepta savarsirea in aceeasi zi a ambelor evenimente, aceasta o face nu prin imprumutarea chipului secularizat al lumii, ci din pogorarea si propovaduirea lui Hristos.

Iar la aceasta constiinta pot ajunge indrumati de parintele duhovnic, prin rugaciune, evitand a se raporta la viata si slujbele Bisericii intr-un mod strict ritualist. Conformarea, adesea oarba, la "traditiile strabune" (unde multi claseaza savarsirea Sfintelor Taine ale Bisericii Ortodoxe) trebuie inlocuita de dimenisiunea vie si personala, data de relatia fiecaruia dintre miri cu Hristos. In fond, doar pocainta ne poate deschide vietii autentice in Hristos, aducatoare de bucurie, ce se cuvine a fi una marturisitoare, plina de recunostinta, dupa cuvantul Psalmistului: "Mari lucruri a facut Domnul cu noi: ne-a umplut de bucurie." (Ps. 125, 3)

Articol realizat de Costi AFR si sustinut de Radu Leca, drepturi de autor Burlesque-Events.ro