Nunta reprezinta sarbatoarea iubirii in satul romanesc


Nunta este unul dintre evenimentele importante din viata satului traditional romanesc. Inca din timpurile vechi, fiecare familie care avea copii se pregatea pentru nunta acestora inca de la nastere lor.  Totodata, copilaria acestora reprezenta un timp in care se faceau pregatiri pentru momentul in care fata sau baiatul isi facea iesirea in lume. Cand vine vorba de fete, de obicei, fetele sanatoase si frumoase erau primele care se maritau, dar cand vine vorba de baieti, primii care se insurau erau baietii harnici, muncitori, voinici si, de asemenea, frumosi.

Parintii mirilor aveau de urmat un intreg ritual care facea parte din traditia satului, ritual de cunoastere avand ca scop daruirea binecuvantarii de casatorie. Toate intalnirile de casatorie sau de cununie se faceau in zilele de joi sau in zilele de duminica, de la un asemenea eveniment nelipsind lautarii care destindeau atmosfera prin muzica ce ii facea pe oameni sa se ridice la joc. Pe acele vremuri in momentul in care baietii ieseau la hora in sat deveneau feciori, holtei sau flacai. Fata mare cum se spunea conform traditiei, era fata pe deplin dezvoltata, care isi schimba stilul de a se imbraca, fiind scoasa de catre mama "la loc" sau la "bereanu".

Se considera ca cele mai multe fete erau bune de maritat daca aveau intre 15 si 20 de ani, iar baietii numai daca aveau intre 18 si 20 de ani. De multe ori s-a auzit expresia "fete batrane", expresie care provine din traditia satului romanesc si care catalogheaza fetele trecute de 20 de ani ca fiind batrane. La fel ca si in cazul fetelor, baietii care depaseau varsta de 20 de ani si nu se casatoreau, erau numiti "feciori tomnatici" sau "burlaci".
De obicei, momentele in care fetele se intalneau cu baietii erau foarte numeroase, insa cel mai important dintre acestea era momentul in care copilele deveneau fete mari, iar "flacauandrii" sau "baietanii" ieseau pentru prima data in lume, avand contact cu majoritatea persoanelor tinere din sat sau din zona. "Bereanu" sau "bere" reprezenta un ospat facut in cinstea feciorilor, cunsocut in Bucovina sub aceste doua nume, incepand odata cu primele semne ale sosirii iernii.

Acest obicei se numea "ospatul feciorilor" in tinuturile Transilvaniei. Vestitele hore din sat erau ocazii bune pentru ca tinerii sa se poata cunoaste, acestea facandu-se in fiecare zi de duminica si in fiecare zi de sarbatoare, dar cu exceptia zilelor in care se tinea post. Pe langa aceste hore, tinerii se mai intalneau si la sezatorile, clacile sau hramurile din localitate.

Zilele dedicate nuntilor erau Joia si Duminica
Dupa ce feciorii au iesit prima data in lume, acestia isi cautau mireasa pentru o casatorie conform traditiei locului. Fiecare fecior isi cauta o tanara onesta, harnica, sarguincioasa, grijulie, statornica, inteleapta, frumoasa, isteata, strangatoare si mai ales sanatoasa. La fel ca feciorii, si fetele cautau acelasi tipar de baieti, cei voinici si sanatosi aflandu-se in centrul atentiei.

De multe ori se intampla sa nu conteze frumusetea baiatului daca acesta era cu stare si avea asa-zisa "vaza in sat". In vremurile de demult, batranii au respectat dintotdeauna ca zilele ca zilele in care se mergea la petit, la cununat si la logodit, sa fie joia sau duminica, iar ca perioada in care se faceau nuntile sa fie cea mai bogata si aducatoare de noroc, adica toamna.

Un obicei spunea ca petitul sa se faca in lipsa fetei
Dupa ce feciorul isi gasea aleasa inimii sale, acesta trebuia sa primeasca "incuviintare" si "binecuvantare" de la parintii lui, iar mai apoi trebuia sa tocmeasca doi oameni buni de gura, care se pricepeau la petit, veseli si plini de curaj. Spre deosebire de alte regiuni ale tarii, in Transilvania erau si femei care mergeau la petit sau la "starosit", acestea numindu-se "voatre".

In general, petirorii primeau de la fecior o plosca cu vin sau rachiu, iar dupa aceasta urmau sa mearga la parintii fetei, dar odata ajunsi acolo ei nu intrau direct in subiect, ci isi atingeau scopul mai pe ocolite. Daca fata era in incapere, atunci cand discutia ajungea sa fie despre maritat, aceasta pleca imediat, lasand petiorii impreuna cu parintii pentru ca acesti sa scoata plosca pana atunci ascunsa. Acesta din urma era si semnul ca cei doi erau petitori. Dupa ce acestia discutau ore-n sir despre mire si dupa ce spuneau daca sunt sau nu de acord cu el, era chemata fata pentru a-si spune si ea parerea.

Daca fata nu vroia sa se marite cu respectivul fecior, nu se mai putea face nimic, astfel ca inainte sa plece starosii din casa lui, tatal fetei trebuia sa dea inapoi aceeasi cantitate de bautura pe care acesta o consumase, insa daca fata era de acord cu mirele propus, petitorii erau pusi la masa, iar in semn de confirmare, parintii primeau plosca feciorului. In localitatile din Maramures, petitorii duceau cu ei la casa parintilor fetei si un mar in care se infigeau monede, dar asta numai in functie de situatia materiala a feciorului. Marul ramanea la fata, dar daca aceasta se razgandea intre timp, trebuia sa ii inapoieze marul baiatului si o suma dubla de bani.

Petitoarele din Transilvania faceau repetate vizite pana in momentul in care aflau un raspuns exact de la parintii fetei si de la aceasta.

Petitul la Boboteaza era un obicei care se tinea in Salaj
Dupa ce petitorii plecau din casa fetei, iar familia acesteia era de acord cu flacaul ales, casa trebuia sa fie curata si aranjata pentru ca feciorul putea sa apara oricand si sa intre la viitoarea sa mireasa in casa. De obicei fetele mergeau la biserica in zilele de Boboteaza, zile in care bisericile erau pline cu petitori si cu feciori gata de insurat.

Zestrea primita de fata era formata, atat din tesaturi si mobila, cat si din animale domestice
Fata si parintii ei merg la randul lor in casa feciorului pentru a vedea daca vorbele spuse de petitori sunt adevarate sau nu. Daca acestia sunt lamuriti cu totul si constata ca petitorii nu au mintit, acestia se pun la joc si aleg impreuna cu parintii feciorului, ziua logodnei. Odata cu aceasta vizita de verificare se hotara si zestrea miresei, aceasta continand de obicei un cojoc, un suman de sarbatoare, un suman de purtat, un pieptar, cat si doua perechi de incaltari.

Din gospodaria familiei, fata primea de la tata o vaca cu vitel, o pereche de boi, oi si o bucata de pamant. Mama era obligata sa ii dea fetei o cerga, un tol, o pereche de traiste, doua plapume sau alte invelitori si opt perne. Pe langa aceasta zestre materiala, fata primea si o suma de bani de la parinti, aceasta fiind cat mai mare.

Articol realizat de Costi AFR si sustinut de Radu Leca, drepturi de autor Burlesque-Events.ro